Acest ruter este unul foarte ieftin, dar are toate funcțiile necesare pentru a deservi utilizatorii unui apartament (5-10 useri conectați simultan).
Cele mai importante specificații sunt:
- 4 porturi LAN 10/100MBPS
- 1 port WAN 10/100MBPS
- Wi-Fi N 150MBPS - compatibil și cu standardele inferioare B și G
- alimentare 9V DC 0.6A (max. 5W)
- QOS pe bază de IP
- WDS - Wireless Distribution System
Are 3 butoane: ON/OFF, RESET și QSS, dar cel mai important este RESET, care ne permite să restartăm ruterul sau să-i ștergem toate setările (dacă am setat ceva greșit și ruterul a devenit inaccesibil).
QOS este foarte important când sunt mai mulți utilizatori conectați simultan și fac download simplu HTTP/FTP sau agresiv (torrent, DC+ ...etc.). Ruterele mai scumpe pot face QOS (Quality of Service) după tipul de trafic, alocând bandă maximă pentru jocuri, navigare și videoconferințe, lăsând downloadurile pe ultimul loc în lista de priorități. Din păcate ruterul WI-FI TP-LINK TL-WR740N știe doar QOS pe bază de IP, deci alocă banda de internet cât se poate de egal (sau conform unor reguli personalizate) între utilizatorii conectați.
WDS este o funcție foarte practică, deoarece permite conectarea ruterului la o altă rețea WI-FI. Prin conectare la o altă rețea, se poate folosi conexiunea ei de internet sau se poate împărtăși conexiunea de internet propriu. În orice caz, raza de acoperire al rețelelor Wi-FI este unită. Singura problemă al acestui tip de uniri este faptul că viteza maximă este puțin distorsionată, în sensul că comunicarea între cele două rutere/rețele Wi-FI se reduce din viteza maximă disponibilă pentru utilizatorii conectați, deoarece toate comunicările se desfășoară pe același bandă (de max 150MBPS în cazul nostru).
În cazul ruterelor cu 2 sau 3 antene situația este similară, dar viteza maximă este mărită de numărul antenelor. Cum se vede în poză, reterele pot fi configurate (sau se întâmplă automat) să folosească o antenă pentru a comunica între ele și cealaltă antenă pentru a conecta la clienți (Wireless LAN 1 și Wireless LAN 2).
Important de menționat este faptul că prin această metodă putem conecta ruterul la un telefon deștept, care împărtășește conexiunea de internet 3G prin rețea Wi-Fi (de exemplu prin funcția Android WiFi Hotspot).
Personal folosesc această metodă când pică internetul prin cablu. Mai întâi dezactivez DHCP-ul ruterului (este important ca numai unul să fie activ, în acest caz doar al telefonului), scanez pentru rețele WI-FI din meniul ruterului, aleg telefonul Android și în câteva secunde am internet pe calculatorul Desktop, care este conectat prin cablu la ruterul Wi-fi (am varianta TP-LINK TL-WR720N, care este aproape identică, dar nu are antenă externă).
NOTĂ: pentru a evita conflictele, numărul IP intern (LAN) al ruterului trebuie setat la 192.168.43.2, deoarece Android Hotspot de obicei folosește numărul IP 192.168.43.1
NOTĂ2: în orice construcție de rețea unde este folosit modul WDS, trebuie să fie activ doar un server DHCP, iar numerele IP al ruterelor nu au voie să fie identice (ultima cifră trebuie să fie diferită)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
nu sunt de acord, fiindca